Author: dr. Veronica Iliescu

Vitiligo este o afecțiune dermatologică care provoacă pierderea pigmentului pielii, ducând la apariția unor pete albe. Deși nu este contagios și nu afectează sănătatea fizică, poate avea un impact emoțional semnificativ.

În acest articol, vei afla ce este vitiligo, care sunt cauzele sale, tipurile existente, simptomele specifice și opțiunile de tratament disponibile.

Ce este Vitiligo?

Vitiligo este o afecțiune dermatologică cronică care determină pierderea pigmentului din anumite zone ale pielii, rezultând în apariția unor pete albe. Această depigmentare apare atunci când melanocitele, celulele responsabile pentru producerea melaninei (pigmentul care dă culoare pielii), sunt distruse sau încetează să mai funcționeze.

Această afecțiune poate afecta orice zonă a corpului, inclusiv pielea, părul și interiorul gurii. Aproximativ 0.5-2% din populația globală suferă de vitiligo, ceea ce înseamnă că nu ești singur dacă te confrunți cu această problemă.

Deși vitiligo poate apărea la orice vârstă, majoritatea cazurilor se dezvoltă înainte de împlinirea vârstei de 30 de ani. Vitiligo afectează toate rasele și ambele sexe în mod egal, însă este mult mai vizibil la persoanele cu pielea închisă la culoare.

Un aspect important de menționat este că vitiligo nu este o afecțiune contagioasă sau infecțioasă și nu are un impact direct asupra sănătății fizice generale, în afară de aspectul estetic.

Câte tipuri de Vitiligo există?

Vitiligo poate fi clasificat în mai multe tipuri, în funcție de localizarea și modul de răspândire al petelor:

Vitiligo non-segmentar (bilateral sau generalizat)

Cel mai comun tip, caracterizat prin pete simetrice pe ambele părți ale corpului. Acesta poate fi subdivizat în:

• Acrofacial: Afectează extremitățile (mâini, picioare) și fața
• Vulgar: Pete răspândite pe diferite părți ale corpului
• Universal: Depigmentare extinsă, afectând peste 80% din suprafața corpului
• Mixt: Combină caracteristicile mai multor subtipuri

Vitiligo segmentar 

Petele apar doar pe o parte a corpului, fiind limitate la o anumită zonă inervată de un nerv spinal specific. Acest tip tinde să apară mai devreme și progresează pentru o perioadă limitată înainte de a se stabiliza.

Vitiligo focal 

Caracterizat prin pete izolate care nu urmează un tipar specific și rămân limitate la o zonă restrânsă timp de mai mulți ani.

Vitiligo mucosal 

Afectează doar membranele mucoase (buze, gură, zona genitală).

Identificarea corectă a tipului de vitiligo este esențială pentru stabilirea prognosticului și alegerea tratamentului adecvat.

Ce simptome are Vitiligo?

Principalul și cel mai evident simptom al vitiligoului este apariția petelor albe pe piele. Aceste pete au următoarele caracteristici distinctive:

• Sunt de culoare albă sau roz deschis, clar delimitate de pielea înconjurătoare
• Nu provoacă durere sau disconfort fizic
• Pot apărea în orice zonă a corpului, dar cele mai frecvente localizări includ:

• Fața (în special în jurul ochilor și gurii)
• Mâinile și picioarele
• Zonele de flexie (coate, genunchi, încheieturi)
• Zona genitală
• Zone cu expunere la frecare sau traumatisme

Pe lângă depigmentarea pielii, vitiligo poate cauza și:

• Albirea prematură a părului (inclusiv gene, sprâncene și barbă)
• Modificări de pigmentare a retinei (deși acestea nu afectează vederea)
• Sensibilitate crescută la soare în zonele depigmentate

Este important de menționat că petele de vitiligo sunt mai susceptibile la arsuri solare din cauza lipsei melaninei protectoare. De aceea, utilizarea cremelor cu factor de protecție solară ridicat este esențială pentru persoanele cu vitiligo.

Vitiligo poate progresa în mod imprevizibil, cu perioade de stabilitate urmate de extinderea bruscă a petelor. În unele cazuri, poate apărea fenomenul de repigmentare spontană, deși acest lucru este relativ rar.

Care sunt cauzele aparitiei vitiligoului?

Deși mecanismul exact care stă la baza vitiligoului nu este pe deplin elucidat, cercetările sugerează că este vorba despre o afecțiune autoimună în care sistemul imunitar al organismului atacă și distruge propriile melanocite.

Principalele teorii privind cauzele vitiligoului includ:

1. Teoria autoimună: Cea mai acceptată explicație, conform căreia sistemul imunitar produce anticorpi care atacă melanocitele. Această teorie este susținută de asocierea frecventă a vitiligoului cu alte boli autoimune precum tiroidita Hashimoto, diabetul de tip 1 sau alopecia areata.
2. Teoria neuronală: Sugerează că anumite substanțe chimice toxice eliberate de terminațiile nervoase pot afecta melanocitele din vecinătate.
3. Teoria autocitoțică: Propune că melanocitele se autodistrug din cauza unui defect în mecanismele lor de protecție împotriva precursorilor toxici ai melaninei.
4. Factori genetici: Aproximativ 30% dintre pacienții cu vitiligo au rude care suferă de aceeași afecțiune, sugerând o predispoziție genetică. Au fost identificate mai multe gene asociate cu un risc crescut de vitiligo, inclusiv gene implicate în funcția imună și în producția de melanină.
5. Factori de mediu: Expunerea la anumite substanțe chimice industriale, stresul oxidativ sau traumatismele fizice pot declanșa apariția vitiligoului la persoanele predispuse genetic.

Conform unui studiu publicat în revista Journal of the American Academy of Dermatology, vitiligo este rezultatul unei combinații complexe de factori genetici, imunologici și de mediu, niciunul dintre aceștia nefiind suficient singur pentru a cauza boala.

Factori de risc ai Vitiligoului

Deși vitiligo poate afecta orice persoană, indiferent de vârstă, sex sau etnie, anumiți factori pot crește riscul de dezvoltare a acestei afecțiuni:

Istoricul familial

Persoanele care au rude de gradul I (părinți, frați, copii) cu vitiligo au un risc de 5-7 ori mai mare de a dezvolta această afecțiune. Acest lucru sugerează puternic o componentă genetică în apariția vitiligoului.

Prezența altor boli autoimune 

Pacienții care suferă deja de o afecțiune autoimună prezintă un risc mai mare de a dezvolta vitiligo. Dintre acestea, cele mai frecvent asociate sunt:

• Tiroidita autoimună (Hashimoto sau Graves)
• Diabetul zaharat de tip 1
• Alopecia areata
• Lupusul eritematos sistemic
• Artrita reumatoidă
• Boala Addison

Stresul 

Evenimentele stresante majore pot declanșa sau agrava vitiligo la persoanele predispuse. Cercetările au arătat că stresul cronic poate influența funcția sistemului imunitar și poate contribui la exacerbarea bolilor autoimune.

Traumatismele fizice

Fenomenul Koebner, în care vitiligo apare în zonele traumatizate ale pielii, este bine documentat. Tăieturile, arsurile, frecarea excesivă sau alte leziuni pot declanșa apariția de noi pete la pacienții cu vitiligo.

Expunerea la anumite substanțe chimice

Contactul cu anumite substanțe chimice industriale, în special fenoli și derivați ai acestora, poate crește riscul de vitiligo la persoanele susceptibile.

Vârsta

Deși vitiligo poate apărea la orice vârstă, aproximativ 50% dintre cazuri se dezvoltă înainte de 20 de ani, iar 80% înainte de 30 de ani.

Este esențial de menționat că prezența acestor factori de risc nu înseamnă neapărat că o persoană va dezvolta vitiligo, ci doar că probabilitatea este mai mare comparativ cu populația generală.

Diagnosticarea Vitiligoului

Diagnosticarea vitiligoului se realizează în principal pe baza examinării clinice, însă pot fi necesare și investigații suplimentare pentru confirmarea diagnosticului și excluderea altor afecțiuni similare.

Examinarea clinică

Medicul dermatolog va examina petele depigmentate și va analiza distribuția lor pe corp. Utilizarea unei lămpi Wood (lampă cu lumină ultravioletă) poate ajuta la evidențierea zonelor afectate, acestea apărând alb-strălucitoare sub lumina UV.

Biopsie cutanată

În cazurile incerte, medicul poate recomanda o biopsie, care implică prelevarea unui mic fragment de piele afectată pentru examinare microscopică. Aceasta poate confirma absența melanocitelor în zonele depigmentate.

Analize de sânge 

Pentru a verifica prezența altor afecțiuni autoimune frecvent asociate cu vitiligo, medicul poate recomanda:

• Teste pentru funcția tiroidei (TSH, T3, T4, anticorpi anti-tiroidieni)
• Teste pentru diabet zaharat (glicemie, HbA1c)
• Hemoleucogramă completă
• Teste pentru anticorpi antinucleari (pentru lupus și alte boli autoimune)

Diagnosticul diferențial

Medicul va exclude alte afecțiuni care pot prezenta simptome similare, precum:

• Pitiriazis alba (dermatită atopică hipopigmentată)
• Dermatita de contact
• Tinea versicolor (infecție fungică)
• Leucodermia chimică (cauzată de expunerea la anumite substanțe chimice)
• Albinism (condiție genetică de depigmentare generalizată)

Pentru un diagnostic complet, medicul va evalua și impactul psihologic al afecțiunii, deoarece vitiligo poate afecta semnificativ calitatea vieții și starea emoțională a pacienților.

Tratamente disponibile pentru Vitiligo

Deși în prezent nu există un tratament definitiv care să vindece complet vitiligo, există multiple opțiuni terapeutice care pot ajuta la repigmentarea pielii sau la îmbunătățirea aspectului estetic. Alegerea tratamentului depinde de vârsta pacientului, tipul de vitiligo, extinderea leziunilor și preferințele personale.

Tratamente topice:

• Corticosteroizi topici: Reprezintă prima linie de tratament pentru vitiligo localizat. Cremele cu corticosteroizi pot fi eficiente în special pentru zonele faciale și pentru vitiligo în stadiu incipient.
• Inhibitori de calcineurină (tacrolimus, pimecrolimus): Reprezintă o alternativă la corticosteroizi, fiind mai potriviți pentru zone sensibile precum fața, gâtul sau pliurile.
• Analogi de vitamina D (calcipotriol): Pot stimula repigmentarea și sunt adesea utilizați în combinație cu corticosteroizi pentru rezultate mai bune.

Fototerapie:

• PUVA (Psoraleni + UVA): Implică administrarea unui medicament fotosensibilizant (psoralen) urmată de expunere la radiații ultraviolete A. Este eficientă pentru vitiligo extins, dar necesită sesiuni regulate pe o perioadă îndelungată.
• UVB cu bandă îngustă: Considerată în prezent tratamentul standard pentru vitiligo moderat spre sever, această terapie utilizează o bandă specifică de radiații UVB și nu necesită fotosensibilizanți.
• Terapie cu laser excimer: Este eficientă pentru tratarea zonelor mici și localizate de vitiligo, oferind rezultate mai rapide comparativ cu alte forme de fototerapie.

Tratamente sistemice:

• Corticosteroizi orali: Pot fi utilizați pentru perioade scurte în cazurile de vitiligo cu progresie rapidă, dar efectele secundare limitează utilizarea pe termen lung.
• Imunomodulatoare: Medicamente precum metotrexatul sau ciclosporina pot fi considerate în cazurile severe sau rezistente la alte terapii.
• Antioxidanți: Suplimente precum vitamina E, vitamina C sau acidul alfa-lipoic pot fi recomandate ca terapie adjuvantă.

Intervenții chirurgicale:

• Transplant de melanocite: Implică transferul de melanocite din zonele sănătoase ale pielii în zonele afectate.
• Transplant de piele: Fragmente mici de piele normală sunt grefate pe zonele depigmentate după îndepărtarea pielii afectate.
• Micropigmentarea (tatuajul medical): Poate fi o opțiune pentru zonele mici, în special pentru persoanele cu pielea închisă la culoare.

Este esențial ca tratamentul să fie personalizat și adaptat nevoilor fiecărui pacient, sub îndrumarea unui medic dermatolog specializat în tratarea vitiligoului. De asemenea, suportul psihologic este o componentă importantă a managementului acestei afecțiuni.

Întrebări frecvente despre Vitiligo

Este vitiligo dureros?

Nu, vitiligo nu este dureros. Această afecțiune afectează doar pigmentarea pielii și nu cauzează durere, mâncărime sau disconfort fizic. Singura senzație anormală pe care pacienții o pot experimenta este o sensibilitate crescută la soare în zonele depigmentate, acestea fiind mai predispuse la arsuri solare din cauza lipsei melaninei protectoare.

Care sunt șansele tratării vitiligoului?

Șansele de repigmentare variază considerabil în funcție de mai mulți factori:

• Tipul de vitiligo: Vitiligo segmentar are un prognostic mai bun decât cel non-segmentar.
• Localizarea petelor: Zonele precum fața și gâtul răspund mai bine la tratament comparativ cu extremitățile, în special mâinile și picioarele.
• Durata afecțiunii: Petele recente (mai puțin de 1 an) răspund în general mai bine la tratament.
• Vârsta pacientului: Copiii și tinerii au rate de succes mai mari comparativ cu adulții.

Este important de menționat că tratamentul vitiligoului necesită perseverență, durata minimă fiind de 6-12 luni înainte de a evalua eficacitatea. De asemenea, există riscul de reapariție a petelor chiar și după repigmentarea reușită.

Orice apariție a petelor albe pe piele presupune declanșarea vitiligoului?

Nu, nu orice pată albă pe piele înseamnă vitiligo. Există numeroase afecțiuni dermatologice care pot cauza depigmentarea sau hipopigmentarea pielii. Printre acestea se numără:

• Pitiriazis alba: Foarte comună la copii, apare ca pete albe ușor scuamoase, de obicei pe față.
• Tinea versicolor: Infecție fungică care cauzează pete de culoare deschisă sau închisă.
• Hipopigmentarea post-inflamatorie: Apare după vindecarea unor leziuni inflamatorii ale pielii (acnee, eczeme, psoriazis).
• Leucodermia chimică: Cauzată de contactul cu anumite substanțe chimice.
• Albinism: Afecțiune genetică caracterizată prin absența totală sau parțială a melaninei.
• Hipomelanoza idiopatică în picături: Pete mici, albe, care apar pe picioare și brațe.
• Nevi

Este esențial să consultați un dermatolog pentru un diagnostic corect, deoarece tratamentul diferă semnificativ în funcție de cauza depigmentării.

Este vitiligo contagios?

Nu, vitiligo nu este contagios în niciun fel. Este imposibil să contactezi vitiligo prin:

• Contact direct cu pielea unei persoane afectate
• Utilizarea în comun a obiectelor personale
• Contact sexual
• Transfuzii de sânge

Vitiligo este o afecțiune autoimună, care apare din cauza unor factori interni (genetici, imunologici) și nu poate fi transmisă de la o persoană la alta. Această clarificare este foarte importantă, deoarece există încă multe concepții greșite și stigmatizare în jurul acestei afecțiuni.

Persoanele cu vitiligo pot interacționa normal în toate aspectele vieții sociale, profesionale și personale, fără niciun risc pentru cei din jur.